Pentru cine doreste sa-si faca cat de cat o idee despre istoria evolutiei cultelor si a ideilor religioase de pe aceasta planeta de la incepurile omenirii si pana nu demult, lectura Istoria credintelor si ideilor religioase scrisa de Mircea Eliade (1907-1986) va ramane peste ani cartea de referinta.

Poate cea mai cunoscuta personalitate romaneasca in lume, Mircea Eliade si-a extins de timpuriu orizontul intelectual dincolo de cel francez la acea vreme dominant in tara noastra. Vorbitor de mai multe limbi straine, a calatorit si a strans informatii din marile muzee si biblioteci ale lumii. Si-a luat doctoratul cu o teza despre despre filozofia Renasterii si alta asupra gandirii si a practicilor yoga si a tinut cursuri de filozofie si istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti. In 1940 este numit atasat cultural la Ambasadei Romaniei la Londra unde intr-o noapte de septembrie petrecuta in adapostul anti-aerian va schita planul unei lucrari inchinate creatiilor mitico-religioase de la origini si pana in prezent. Ideea o va continua si dupa ce se va stabili din 1945 la Paris unde va preda istoria religiilor la ’’Ecole des Hautes Etudes’’si Sorbona. Naturalizat cetatean american a locuit din 1957 la Chicago la a carei Universitate a ocupat pana la sfastitul vietii postul de profesor titular si coordonator al catedrei de Istoria Religiilor. Filozof, scriitor si istoric al religiilor, a lasat in urma peste 30 de volume stiintifice, opere literare si eseuri si circa 1200 de articole. Cartea tratat nu este usor de citit si nici nu trebuie citita in graba. Cu exceptia catorva capitole, ea reproduce cele mai relevante informatii din cursurile de istoria religiilor pe care Eliade le-a tinut la universitatile din Bucuresti, Paris si Chicago. Este dupa cum singur marturiseste in prefata ’’ <em>o Istorie, nu o interpretare personala a diferitelor religii pe care le prezint…pentru a arata ce s-a intimplat , in durata timpului istoric , cu o seama de intuitii, experiente si idei religioase care au contribuit la constituirea conditiei umane…’. Credintele religioase sunt analizate in ordine cronologica cu accent pe momentele de criza si pe cele creatoare. Adnotarile si referintele bibliografice sunt extrem de bogate si in acelasi timp succinte. Dupa ce ai citit tratatul ramaii cu sentimentul ca n-ai inteles decat un singur lucru, si anume cat de complexa si interdependenta este credinta religioasa. Cu toate ca multe culte si religii isi reclama unicitatea se pare ca de-a lungul timpului s-au inspirat cu prisosinta unele de la altele. In semn de omagiu din 1985 catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago este numita Mircea Eliade.