Atat prefata cat si CV-ul autorului mi-au creat o alta impresie si anume aceea de scriitor oarecum consacrat. Dar dupa ce cu greu am reusit sa lecturez povestea fara sens a unui Tache , zis si cel de catifea, mi-am dat sema ca nu pot sa fiu de acord cu elogiile aduse de critica.si anume ca ‘’ar fi un punct extrem al procesului de emancipare treptata a prozei romanesti…’’’(dupa Eugen Nicolici) …hm!!!

Faptele povestite mi s-au parut fara cap si fara coada, se desfasoara intr-un timp oarecum determinat, Revolutia lui Tudor, presupun Vladimirescu…, dar locurile sunt cam inchipuite, la un conac, la un han, undeva pe drum…Dialogurile sunt lungi si dupa mine fara finalitate, personajele vorbesc sa se afle in treaba sau pentru ca ar trebui sa fie dialog in paginile cartii. Personajele cu nume boieresti se intrec sa bea , sa manance, sa omoare pe altii si sa traiasca in murdarie. Nu am putut gasi soarele in paginile cartii desi se descrie caldura/canicula si zapuseala.
Romanul este o fictiune dar dupa parerea mea total lipsita de sens si care nu mentine in nici un fel treaza atentia cititorului. Am citit cu mare greutate cele aproape doua sute de pagini cu speranta ca pana la urma o sa-mi aduca aminte de ceva din ceea ce am citit in afara de tiltul, dar m-a ajutat faptul ca imi place catifeaua….Nu este un roman absurd este dupa parerea mea prost scris ca si cum cineva ar fi incercat sa fie original dar n-a reusit. Poate ca sunt un cititor conservativ caruia ii place sa se inteleaga bine ceea ce citeste. Si cu siguranta nu sunt un critic de meserie….dar as vrut sa inteleg ce usi nu deschide si ce usi darama…conform unui alt critic consacrat.