Acum trei ani, dl Gheorghe Parusi a publicat, la editura „Compania", un interesant volum, "Cronica Bucurestilor", intocmit - cum afirma dsa - din documente si sentimente (volum care a fost prezentat la aceasta rubrica). Dl Gh. Parusi are toate datele si conditiile pentru a intocmi o asemenea lucrare: ca pregatire este filolog, dar e pasionat de istoria Capitalei noastre, pe care o cunoaste in detalii, intrucat a lucrat mai bine de trei decenii chiar la sursa datelor - la Biblioteca Academiei Romane.

Recent, dsa a „recidivat", dar la parametri mult mai ampli, publicand, la aceeasi editura, un volum ce contine CRONOLOGIA BUCURESTILOR - 20 septembrie 1459 - 31 decembrie 1989, intre copertele careia a cuprins Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani. Daca in scrierea precedenta (care cuprinde perioada 1512-1947) partea istorica este insotita si de unele texte literare despre Bucuresti, de asta data autorul a abordat istoria metropolei de pe Dambovita intr-un stil lapidar, sub forma unor scurte secvente - flash-uri, daca vreti - in care lasa datele, faptele, evenimentele sa graiasca de la sine (aproape) fara comentarii. Fireste, intaia consemnare din aceasta cronologie este - asa cum se arata si in subtitlul reprodus mai sus - cea din 20 septembrie 1459, cand Vlad Tepes a emis un hrisov in care se mentiona, prima oara, denumirea „cetatea Bucuresti". Iar ultima secventa din lucrarile de care ne ocupam aici este datata 31 decembrie 1989. Si are un caracter obiectiv/statistic: arata doar ca la sfarsitul acelui an memorabil, Bucurestiul avea sase sectoare, o suprafata de 230 km2 si o populatie de 2.010.065 de locuitori (dupa care se detaliaza aceeasi situatie pe fiecare sector in parte). Intre aceste doua date, dl Gh. Parusi desfasoara trecutul urbei lui Bucur in detalii care, toate la un loc, ca un mozaic, contureaza chipul si specificul acestei asezari, dinamica evolutiei ei, sub toate aspectele si in toate domeniile. Fireste, in spatiul unui articol de ziar nu ma pot opri nici macar la cele mai importante dintre momentele consemnate de aceasta „istorie in date". Asa ca voi proceda ca si in alte ocazii similare, asumandu-mi un anume „subiectivism", adica ma voi ocupa exclusiv - dar selectiv - de momentele, faptele, institutiile, oamenii ce au legatura cu Medicina, cu asistenta medicala pe meleagurile Bucurestilor. Tema careia, de altfel, si autorul ii acorda o pondere insemnata, cartea cuprinzand sute de asemenea referiri. Cea mai veche dintre acestea dateaza din 1625: „Documentele amintesc pentru prima oara de un «spiter» bucurestean, Caraiane (Caraiani). Primii farmacisti din Bucuresti (…) au fost in general straini". (Se vede treaba ca inca nu putea fi vorba de asezaminte care sa acorde ingrijiri medicale populatiei). Urmatoarea secventa este din iunie 1660: „In Bucurestii inca ocupati de turci si tatari izbucneste o puternica epidemie de ciuma, prima din istoria orasului. Oamenii mor de boala si de foame". Dupa o perioada de relativa acalmie in ce priveste epidemiile, pesta revine in Bucuresti in 1689 si mai apare in repetate randuri, cel mai cumplit episod fiind cel din 1813-1814, ramas in mentalul popular ca „ciuma lui Caragea", cand au murit aproape 30.000 de bucuresteni. Ultima epidemie de ciuma din istoria Capitalei a izbucnit in 1828 si s-a stins in 1830. La putina vreme insa dupa aceea s-a inregistrat o alta epidemie, de asta data de holera, care a durat pana in septembrie 1831. Toate aceste boli infectioase fusesera aduse fie de ostile turco-tatare, fie de cele rusesti cantonate in Bucuresti. Dintre celelalte evenimente petrecute in lumea medicala, asa cum sunt ele consemnate de dl Gh. Parusi in „Cronologia…" sa, mai redau cateva flash-uri: l 1703-1705: langa Biserica Coltea, spatarul Mihai Cantacuzino construieste un spital cu 24 de paturi, spiterie, casa pentru chirurg. Intregul ansamblu va fi terminat prin 1714-1715, dar spitalul inaugurat in decembrie 1704 era deja functional in 1708 l 25 aprilie 1784: dr. Dimitrie Caracas este numit medic-sef al orasului Bucuresti si medic al Spitalului Pantelimon l Fiul sau, Constantin (care in 1804 va ajunge si el medic al orasului), s-a intors, in 1800, de la Viena, unde studiase medicina si incepe vaccinarea locuitorilor Capitalei. In 1802, vaccinarea antivariolica era generala! l 13 septembrie 1808: Pentru a stavili practicarea ilegala a medicinii, trei medici oficiali - Filitti, Darvari si Caracas - fac o „revizie" a farmaciilor din Bucuresti pentru a cerceta pe „ipochimenii ce se numesc doctori si metahirisesc acest mestesug" l 1811: in Bucuresti lucrau 6 doctori si 3 chirurgi l 26 iulie 1813: incepe construirea Spitalului Filantropia (care s‑a terminat in 1815) l 2 februarie 1831: ia fiinta Eforia Spitalelor, cu scopul bunei administrari a unitatilor spitalicesti l 6 februarie 1832: in prezenta unei „comisii doftoricesti", farmacistul Michael Doctor efectueaza o analiza toxicologica - prima expertiza medico-legala facuta in Bucuresti l Octombrie 1835: indeplinind dorintele testamentare ale sotului ei Grigore Brancoveanu, marea baneasa Safta Brancoveanu pune bazele Spitalului Brancovenesc (cu 60 de paturi), care a fost inaugurat la 14 octombrie 1838. Va fi demolat in 1984 l 12 martie 1838: se infiinteaza o maternitate (12 paturi) in cadrul Spitalului Coltea l 25 februarie 1843: la Spitalul Coltea are loc primul examen de anatomie din istoria invatamantului medical romanesc l 8 februarie 1847: tot la Coltea, dr. D. Vartiadi, asistat de chirurgul F. R. von Isdenczy efectueaza o operatie la care foloseste, in premiera la noi, anestezia cu eter l martie 1853: la solicitarea domnitorului Barbu Stirbei, soseste, in Bucuresti, medicul francez Carol Davila. Dupa cum se stie, el va avea un rol deosebit in organizarea asistentei medicale in tara noastra si a invatamantului medical romanesc (in „Cronologia…" de care ne ocupam aici, activitatea desfasurata de dr. C. Davila este consemnata in repetate randuri). l 14 decembrie 1857: se aproba infiintarea primului spital de copii, construit din initiativa si, in principal, pe cheltuiala doctorului Iuliu Barasch (asezamantul - cu 40 de paturi - va fi inaugurat in 1858) l 1862: cloroformul a fost folosit pentru prima data la noi, ca anestezic, intr-o operatie facuta de dr. N. Turnescu, la Spitalul Coltea l 24 ianuarie 1864: este inaugurat Spitalul Colentina (100 de paturi) l Un medic al acestui spital, dr. Panait Iatropol va fi primar al Bucurestilor intre 1868 si 1869 l 22 noiembrie 1869: isi deschide cursurile Facultatea de Medicina din Bucuresti (primul rector - dr. N. Turnescu; primul decan -  dr. Gh. Polizu) l 1870: in cadrul acestei facultati incepe sa functioneze o Scoala Superioara de Farmacie (durata: 7 ani) l 4 iunie 1876: din initiativa lui C. Davila, ia fiinta Societatea Nationala de Cruce Rosie a Romaniei. Presedinta de onoare - regina Elisabeta; presedinte - printul Dumitrie Gh. Ghica (la 18 noiembrie 1874, tara noastra aderase la Conventia de la Geneva privind ajutorarea ranitilor pe campul de lupta) l 4 aprilie 1877: se infiinteaza Societatea Medicala (printre membrii ei - V. Babes, I. Felix, N. Kalinderu s.a.), care va organiza primul congres national al medicilor l 11 aprilie 1877: intr‑o scrisoare adresata prim-ministrului, medicii Capitalei isi ofera sprijinul pentru ingrijirea celor care luptau in Razboiul de Independenta (participarea lor a fost efectiva si bine apreciata) l 11 iunie 1877: pleaca din Bucuresti primul esalon format din 15 ambulante sanitare, puse la dispozitia armatei de cate Crucea Rosie a Romaniei l Septembrie 1877: in Bucuresti sunt 104 medici, 4 chirurgi dentisti, 50 magistri si licentiati in Farmacie, 48 de asistenti farmacisti, 81 de moase, 39 de subchirurgi si barbieri subchirurgi etc. l 14 septembrie 1877: dr. I. Felix arata ca mortalitatea ridicata din Bucuresti are drept cauza igiena precara si salubritatea deficitara, iar natalitatea foarte scazuta se explica prin numarul mic al casatoriilor l Noiembrie 1884: la Spitalul Filantropia incepe sa lucreze Maria Cutarida, prima femeie medic din Romania (absolvise Facultatea de Medicina din Montpellier - Franta) l 1886: incepe construirea Spitalului Militar Central (cladirile principale vor fi terminate in 1894) l 1888: incepe sa functioneze efectiv Serviciul antirabic. La 6 mai, V. Babes (care infiintase aceasta institutie cu 2 ani inainte) face primele vaccinari antirabice din tara (la numai 3 ani dupa Pasteur) l 1890: e terminata constructia Institutului Medico-Legal (Morga); va fi inaugurat in 1892 (dar a fost demolat in 1985) l 1 mai 1897: dr. Gh. Marinescu este numit medic-sef al Spitalului Pantelimon si creeaza acolo un serviciu de Neurologie l 1900: incepe construirea Facultatii de Medicina (arhitect: Louis Blanc); va fi terminata in 1902 si data in folosinta in 1903 l 26/28 martie 1908: Consiliul Comunal al Bucurestilor hotaraste sa se construiasca 6 policlinici in care sa se acorde consultatii gratuite populatiei nevoiase l 3 decembrie 1916: in Bucurestii ocupati de nemti, sunt arestate o serie de personalitati, intre care dr. Mina Minovici si dr. I. Cantacuzino l 1932: este inaltat Monumentul Eroilor Sanitari (sculptor - italianul R. Romanelli) l In acelasi an, la Bucuresti, ia fiinta Uniunea Medicala Balcanica l 7 mai 1943: este infiintat Spitalul CFR 2 l 12 noiembrie 1946: in cladirea fostului Sanatoriu Saint‑Vincent-de Paul (deschis in 1906) incepe sa functioneze Institutul de Endocrinologie, care acum poarta numele celui care l-a infiintat - C. I. Parhon l 1948: Incepe construirea viitorului Institut pentru Ocrotirea Mamei si Copilului (va fi terminata 3 ani mai tarziu) l Mai 1948: in Bucuresti exista 10 spitale, 10 sanatorii si 10 maternitati, totalizand 8.543 de paturi l 19 mai 1952: se infiinteaza Institutul National de Gerontologie si Geriatrie, condus de acad. Ana Aslan l Decembrie 1958: este terminata constructia Spitalului Clinic Fundeni l 22 august 1969: Este infiintata Academia de Stiinte Medicale l Toamna 1978: se da in folosinta Spitalul Municipal (actualul Spital Universitar) l Si ultima „secventa medicala" din aceasta cronologie (care are doar „meritul" ca e cea din urma) - februarie 1988: este redeschis, dupa modernizare, Centrul Medical de Apiterapie (infiintat cu 10 ani in urma). Sigur, ar mai fi inca multe momente din „istoria medicala" a Bucurestilor care ar merita amintite, dar lasam cititorilor nostri placerea de a le descoperi. Motiv pentru care le sugeram sa recurga la aceasta „Cronologie…" pentru a purcede la o calatorie in timp prin Capitala noastra, fapt ce le va oferi multe surprize placute.